Deunăzi stăteam și îmi plângeam amarul...
Îmi iubeam ura și-mi uram teama
Și-am început să văd...
Lebede moarte în apă murdară,
Suspine pierdute în fum de țigară,
Îngeri prăbușiți...morți..."-Nu mai zboară"...
Totul e altfel...

și-am inceput s-aud...
Sunete vii de corzi de chitară,
Þipete stridente ce spun "O să moară!",
Omul rupându-și firul de sfoară-
Ce-i dirija mișcările...

***

Dar astăzi nu mai simt nimic-
Nu mai văd,nu mai aud...
Simt doar un etern regret
Pentru ura ce-am lăsat să îmi moară...