Vara stă cuprinsă de spaimă inertă,
Prevestește ploaie și vreme incertă,
Soarele din nouri parcă ne pândește,
Razele-și aruncă rar și ștrengărește.

Norii se agită și încep să plângă,
Umezeala apei nu mai vor s-o strângă,
Chiar și Sfântul Petre plânge uneori,
Când zărește lumea, ascuns între nori.

Lui Sfântul Ilie bicele-i pocnesc,
Tună și trăsnește, nori se risipesc,
Mânios se simte când privește-n jos,
De-l cuprinde spaima pe cel păcătos.

Îmi place să merg prin ploaie de vară,
Foșnetul naturii parcă mă-nfioară,
Totul strălucește proaspăt primenit,
Curcubeu se-arată înspre răsărit.