Când urlã

Când urlã talazul durerii în suflet, te chem nevãzut foc
Vânt ce arzând liniştit îngânând cânt în gând
Ca-n vis liniştit abis stã deschis, vers desmierzi
În jur totul curge-nprejur în tãcut neştiut curs.

Chemã-te nevãzut Prietene ghem desfãcându-te
Prin chipuri prin lucruri prin ochi chiupuri
Arcane capcane în timp desfãşurând în dulcea
Priveghere, venin şi miere ghearã muşcând şi sãrut blând.

Prin vifor un taur urlând bãtând argint arzând
Gând dupã gând pe chipu-mi nemişcat tremurând
Sau parã de încolãcitã ghearã întoarsã-n zâmbet de fecioarã
Şipot de petalã de trandafir, palã oglind a cerului sfânt,
Rusalim pe pãmânt.