E Viorica-n primul rând, să-l vadă,
Pe fiul ei ce și-a luat vioara
Și-a cutezat să treacă-n salt amara
Cale de nori, visând fără tăgadă.

Emoții dulci și zâmbete ca ceara.
Picturi pe laturi ne erau plămadă
De alte-acorduri ce-ncepeau să cadă
Pe fruntea noastră dogorând ca para.

Titus și Susan, Nick cel de departe.
Un trio pus să farmece prin cânt.
Băiatul mamei armonii împarte,

Șirag de lacrimi, din pruncii descânt.
În largi tăceri nu-s așteptări deșarte.
Ne-mbracă pleoapa-n îngeresc veșmânt.


17 septembrie 2007
Freiburg