Cum se desparte dorul în silabe, mă întrebi...
Să îl desparți între noi doi,
Să nu mai fie așa de greu...

Acest miros de dor mă răstignește pe iubire
Și-ntre palmele mele lumea se adună altfel:
Cu sunetul pe una și litera pe alta...
Ah, nu-i de cucerit
intrinsecul cuvântului!

Mă doare gâtul de glasul cu care mi te chem,
Ca un copil bâlbâit unde logopedia n-a avut efect.

Sucul mi se gâtuie în gât și litera nu suportă vocea
Nici când vorbesc la telefon cu tine,
Nici când îți scriu mesajul meu...

Golul se sufocă de plin între bătăile mele de inimă
Unde-s despărțirile atotsilabelor din lume
Și sensurile atotcuvintelor.

De-ar fi acesta ultimul cântec despre dor...

N-ar mai trebui să-l despărțim în silabe,
În cuvinte și în poezii...