m-am trezit într-o noapte de trepte...

egoismul mă îndemna să le urc infinitul,
neputința mă trăgea de mânecă, înapoi,
voința șchiopăta din călcâi, înainte.

prima treaptă mă ardea-n tălpi ca o rază,
dar magii au dus darurile mai departe.

a doua am sărito-n șotron.

următoarea am presat-o ca pe-o floare în carte
și am numit-o; prima iubire.

am călcat decadența-n picioare
cu păcate orgii si festine.

mărirea am sarit-o nervos.
și ea m-a sărit tot nervoasă cândva.

iubirea era lipicioasă și caldă,
dar a plecat prea devreme și ea.

am ales nepăsarea să-i cânt la chitară,
însă aplauzele stelelor căzătoare
mi-au înlăcrimat liniștea.