Nu regret nimic, e prea târziu,
Morții-i dau cu tifla, ticăloasă,
Sunt ce-am fost și-oi fi ce vreau să fiu,
Știu că mâine viața-i mai frumoasă.

Nu mă spovedesc, nu mă jelesc,
Până-n seară pun de-un zaiafet,
Cât nu mor, aș vrea să mai trăiesc,
Cheam-un lăutar c-un clarinet.

„Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”,
Toarnă vin, cât încă nu e noapte,
Șapte damigene, că-i cam frig,
Și ai grijă să-mi vorbești în șoapte.

Minte-mă că o mai duc un veac
Și că Negrei o să-i vin de hac...