Stau și privesc sărmana țară
pe care mâini a apucat.
Din ceeea ce a fost o dată
încet, încet s-a spulberat.
Ai neamului eroi s-au dus
și duși vor fi de-acum încolo.
Ce a rămas în grija noastră
s-a risipit, prin picături de rouă.
De ce atâta suferință,
de ce atâta dor și jale;
nu ne ajunge pân' acum
cât am plătit prin lupte seculare?

Sărmani acei ce s-au jertfit
ca să ne lase nouă,
ce e mai bun, ce-a fost mai bun,
ca sa clădim o eră nouă.