în valea surpată am pus piciorul
să nu mai fie nevoie să-nghit
jilave lacuri ce m-abundă și noroiul
ce mă-nconjoară când sunt rănit

am pus o cărămidă în loc e bună
ba chiar mai multe peste ea
am astupat făgașul care mă răzbună
și spre culmea ‘naltă caut vrana bună

ce-a fost mai greu în valea rece și urâtă
acum s-a dus încetișor ca un făcut
sunt tot mai fericit de ziua fericită
dispreț urât e-n trupul ce-a trecut

nu sunt mai tânăr c-aș zidi cu piatră
urâtul din noi să nu ne intre-n vatră