Ce zâmbet straniu ma-nconjoară...
Cu priviri de domnișoară
Și cu visul tău de toamnă,
Vrei să te consider doamnă?!

De ți-ai șterge rujul cu-o batistă,
De nu vei mai cânta balade, singură și tristă
Și dacă-ai renunța la scena ta...
Poate-aș încerca să te văd ca doamnă a mea.

OOO...nu plânge-acum ca o copilă,
Nu mă privi cu ochii triști, umilă,
Eu te iubesc la fel ca astă toamnă
Dar nu pot, încă, să te consider doamnă...