Înserarea coboară ziua destrămînd
Și caii se-adună să înnopteze
Hienele urlă.Cu ochi fulgerînd
Prin locuri ascunse pîndesc să vîneze

Cu greu ajunge la herghelie
În cea din urmă zi de conducător
Cîndva în frunte acum abia se tîrîie
Sîngele-i curge din rana de la picior

De mîine va fi alungat
În noaptea aceasta alt idol se naște
Va fi lovit va fi mușcat
Singur pustiul arid va străbate

Iar vulturii-n zori se vor strînge
ÃŽn cercuri largi pe cerul senin
De sus vor privi cum viața se scurge
Hulpavi se vor bate la macabrul festin

Slăbit de durere cade-n genunchi
Și turma privește pentru ultima dată
Pleoapele-i cad grele peste mirații ochi
Noaptea se lasă eternă netulburată