Noaptea s-a așternut
peste orașul amorțit
acoperindu-i rănile zilei
contururi reci
ca niște fantome
străjuiesc liniștea
încremenită
pe care
șuieratul unei locomotive
o străpunge
din când în când
peronul pustiu
de speranțe
mai poartă urmele
celor sosiți
sau celor grăbiți
să mai prindă un tren
care să-i ducă
spre nicăieri...