Nu îți dărui pasul meu.
Este greu și este lung.
Poate numai Dumnezeu
Să îl ducă în amurg.

Nu îți dărui vorba mea.
Este aspră și pustie.
Are colțuri ca o stea.
Are ură și furie.

Nu îți dărui viața mea.
Este plină de amar.
Are patimă și-i grea,
Ca o rugă din altar.

Nu îți dărui visul meu.
Nimeni nu la-nchipuit.
Singur, numai Dumnezeu
L-a visat și l-a trăit.

*
Þi-aș lăsa, ca dar, copile,
Cărămizi și rugăciune
Să poți construi din tine
Cerul altora în lume.

Þi-aș lăsa, copil iubit,
Versul alb, versul ritmat,
În cuvânt sulemenit
Să-l împletești inspirat.

Þi-aș lăsa, fiu de muiere,
Cerul plin cu constelații
Și blestemul de avere:
Tot ce faci să dai la alții.

Þi-aș lăsa ce nu mai pot
Într-o viață-a-nțelege.
Tu, al lumii matelot,
Valului să îi fii rege.