Trec nopți cernite de-ndoială,
Singurătate și de teamă.
Cu dorul cad la învoială,
Eu te visez și el te cheamă.

Dorințele devin coșmar,
Cearceafurile, giulgiu sunt.
Mă strâng, iar gândul meu, hoinar,
Mi se alătură, înfrânt.

Cerșesc spre luna adorată
Să te aducă-n fapt de seară.
Þesând un basm: ”A fost odată ...”,
Pe mine dragostea presară.

Argint în păr îți împletește,
Te-mbracă-n voaluri sidefii,
La pieptul meu te-adăpostește
Și-apune-n zorile târzii.