Iubire în toamnă


La granița pădurii stau vămile închise;
E trafic greu de frunze, de cețuri și de frig
Și, ca-ntr-o mănăstire, eu numele îți strig,
Să vii să dai viață speranțelor ucise.

Stau agățați în ramuri luceferi mari de rouă
Și neștiute păsări s-au rătăcit pe zare;
Vom ispăși de-acuma o sfântă condamnare:
La dragoste pe viață, mai mult de-o viață- două.

Arzi ca o lumânare uitată pe o culme;
Cărările sfioase îți caută iarăși pasul
Și, împreună, doamnă, ne-om stabili popasul
Tot într-o toamnă rece, la margine de lume.

Stăpâni peste uitare, tăcere și nelinști,
Vom cultiva ținutul de pace al iubirii
Cu candide cuvinte din care trandafirii
Miresme și parfumuri vor stoarce peste miriști.