Acum, când te scriu…iar cuvintele par
să vină de la sine,
Nu mă mai doare nimic, nici lumina
îmbrâncindu-mi ochii,
Nici lipsa degetelor tale acoperindu-mi
chipul.
Un singur lucru mi-a rămas, să te
scriu, să te desenez în gând,
Tăcând, scriind ca și cum nici nu ai
exista,
Zâmbind ca și cum aș fi inventat un
surâs de culoarea ta,
Așa cum glasul meu scris ia sfârșit
când mă hotărăsc să pun punct.