Să nu uiți cât te-am iubit
atunci când timpul nostru se va sfârși.
Să nu uiți ochii ce te-au privit
și mâine nu te vor mai zări.

Porți un suflet cald și drag
și-mi zâmbești și norii trec...
Să nu uiți ce-a fost
când Ea va sta în prag
și jurnalul va cădea din poală-ncetișor.
Să nu uiți Aleea Cireșilor,
unde ne-am întâlnit prima oară
și-am eliberat un alb porumbel
care poate și-acum zboară.