Copacul crescut din pivniță

Un pom ciudat din pivniță crescuse...
Ușa găsi și treptele să urce,
Părea un Christ agonizând pe-o cruce,
Cu brațele lipsindu-I, parcă smulse.

În loc de ramuri, rădăcini porniră
Statornic echilibru să zidească...
Pe negre ziduri cu miros de iască,
Creștea, sorbind amara clorofilă.

Era un greu triumvirat macabru:
Pivniță, pom și ziduri crenelate,
Adâncuri și-nălțimi imaculate,
Înșurubând în cer un candelabru.

Creștea scutit de joagăr și secure,
Atâta doar: el nu avea pădure...