am trasat cu compasul fierbinte
linia dintre mâini și inimă
nu m-a întrebat nimeni
cum mă doare
deși cu mâinile
îmi țineam oasele să nu-mi cadă
peste piept

a trecut un alt orb pe acolo
arătându-mi albul ochiului
eu m-am lungit mult înspre el
bătându-l pe picior să se așeze
sub linia
desenată acum mai departe de mine

alchimistul vedea tot
din unghiul secret
cu care îmi sperie
înțelepciunea mea de zi

sunt ca un ochi într-un cerc
lipit de pământ
toți vedeți prin mine
deși nimeni nu mă vede