Femeia de la biroul de asigurări învăluită în galben
cu buze subțiri și păr negru cu alb la rădăcini
își joacă ușor balansul mâinilor prin explicații ce-mi trec peste urechi
se lovesc moale de pereți și ceștile de cafea
O privesc cum mișcă buzele
Coridoare și mosoare se mișcă ritmat pe hârtiile de pe birou
Zâmbește, zâmbesc și eu a înțelegere
E bine că unii oameni nu ne pot citi gândurile

În birou atâta liniște și femeia
își mărturisește toate neîmplinirile vieții
pe rând și puțin artificial, deloc deranjant
un băiat cu ziarele intră
tresar puternic... femeia în galben se ridică brusc
al dracului de handicapat..
de câte ori ți-am zis că asta e spațiu privat?

cu aceleași mișcări molatice își reia povestea..
unde am rămas..? a da asigurarea de viață
e foarte avantajoasă
mereu în favoarea clientului
dacă Doamne ferește se întâmplă ceva
urmașii d-voastră vor putea beneficia de ea