N-o să te mai urmez pe linie- astăzi las cutele
somnului să mă închidă în ele, să fiu întâia și ultima
lui mireasmă de carne.

O să iau cu mine doar câteva micuțe sfori vopsite
să îl tot leg să îl tot leg pe măsura lui tot mai rozalie
și irigată.
N-o să se mai distingă printre genele lui decât umbra
găurită n-o să se mai vadă din mine decât lacrimile
înmuind zorii lui de argint,

căci n-o să te mai urmez pe linie: din noi nimic
n-o să mai scurme în buba groasă a mărilor de care
am trecut împreună; anii n-or să se mai cheme timp
anii n-or să se mai amintească în norul tău de visuri

cum îl ridic cu o geană îl ridic cu o singură geană
îl ridic cu o singură geană.