Trec prin lume ca printr-o lumină grea de secunde.

Mi se scurge umbra printre pietre-n țărână,
mi se ascunde
tulburată de atâta singurătate,
de atâta veșnicie.
Stă ghemuită pe un pumn de pământ
de parcă-i moartă,
de pare că-i vie,
udând clipa luminii
cu apă sălcie.