dorințele mele sunt mici
și se manifestă vesel precum prețurile flanco
îmi sar în brațe, mi se agață de picioare, mă trag de șireturi
eu le mângâi pe creștet
și le spun:
să creșteți mari!

***
era o doamnă în vârstă dar distinsă
eu o priveam admirativ
„nici n-ai zice că aveți cinzeci de ani” o flatez eu
ea îmi răspunde zâmbind
aveți dreptate, am doar patrușcinci

***
merele sunt încă verzi în pom
mănânc din ele unul câte unul
au mai rămas câteva în vârf
pe acelea nu le pot mânca
și atunci mă închin la ele
ca la un poem postmodernist

***
la treizeci_și_cinci de grade
aerul alunecă pe lângă mine
este un aer unsuros îmi spun
precum uleiul de măsline virgin la prima presare
eu nu-l bag în seamă
de la un timp ignor mult prea multe lucruri

***
fiecare își vede de ale lui
de exemplu un pisoi agonizează pe stradă
îl calcă mașina de la descarcerare
și la ducere
și la întoarcere
apoi alte mașini până devine una cu asfaltul
atomii lui difuzează în atomii străzii
principiul lui lavoisier funcționează

***
fericirea e ca o mâță răsfățată
acum toarce lângă tine
acum dispare
la dracu-n praznic