De cele mai multe ori ma vad pe mine copil
in casa mare, in fata icoanei
singur oaspete la masa de lemn
pe care abureste soarele
cu buzele rosii ma asteapta bostanul mare si copt
aratandu-si dintii negri.
zeama lui imi curge pe obraji
lacrimile rosii ale copilariei mele.
cu raul prins de talpi
cu dealurile mele urcus coboras.
tril.
limba sarpelui vajaindu-mi in urechi
ochii caprioarei
grohaitul porcului mistrt in padurea cu jir
si-apoi toate acele oglinzi
prinse pereche pe fata oamenilor
si bratele ca doua cuiburi in asteptare
oare in care mai este loc
sa-mi depun oul copilariei mele
din care sa ma nasc ,banut impanat cu aur
piu piu piu
copilaria mea , unde esti
oare am sa te mai vad vreodata
privindu-ma cu ochii tai curiosi de copil?