Ferice de tine, cea pe lângă care nu poți să treci
fără să vezi ca ești viu, că respiri și alergi...
Așează-te - așa! - la orizontul meu,
să am spațiu sa fug, sa fiu semizeu
gonind către tine... tu știi să mă-ntrupezi
din plămada-mi: fă-mă cum crezi!
întru ființă,
pentru dorință,
prin și peste știință,
fă-mă cu credință!
în mine, în tine, în cel ce vine,
fă-mă oricum dar fă-mă bine
să-i fie creatorului rușine
că s-a băgat când nu se pricepea
să viseze ca tine făptura mea!