Te-am uitat, mereu îmi spun,
De tine azi sunt vindecat,
Că te-am iubit e ca un vis,
Frumos, dar neadevărat;

Ce nopți la rând m-a chinuit,
Devenind încet coșmar,
Târziu la el am renunțat -
Pe marea mea erai un far.

Azi, nu mai știu unde e țărmul,
Valuri înalte speranța-mi îneacă,
Nici naufragiul nu îmi surâde,
Nici apa sărată nu seacă.

Uitându-te am scăpat cârma,
Busola la rându-i pierdu nordul,
Să mă salvezi n-am să te chem -
De-ar fi să mă înghită iadul.