îmi povesteai despre apartamentul ei micuț
cochet se suprapuneau imaginile draperii grele peste
imense vaze cu flori uscate și undeva în toată sufocarea găseam liniște fixam
buzele tale care se mișcau și dinții perfecți tenul perfect zâmbetul nu te mai auzeam
o priveam trântită pe sofa cu o carte plimbam buricele degetelor pe
pulpele ei goale o adormeam să o pot mirosi
sânii ei visau o poveste
sprijiniți pe cartea deschisă
și simt febra cum urcă în mine
ceafa mi-e umedă gâtul înțepenit gura uscată
pielea foșnește ca o bucată de staniol

atunci florile se fărâmițează din draperii curge
nisip alunec spre tine
mă deschid
tu ești frumoasă
tu stai și citești cuminte o carte
o închizi
și adormi