Încă sunt, încă mor de mâna ta.
O piatră își lustruie marginea sub râu;
viitorul e o coastă fără carne, un crâng
în care boii culeg prunele verzi și
ramurile obosite
- mergi încet să-ți afli șireturile, urmele
astupate de vânt; nisipul arde dimprejur,
morții dansează vineți. Cireada pe care
au tot mânat-o acum se înghesuie în râpă.
Încă sunt, cuvintele se întorc, se coc
peste tot, încă sunt- seara o să atârne
doar căruțelor de porumb întoarse pe drum.
Satul mi se risipește simplu în ochii:
o mână dedesubt una deasupra , cerul
la mijloc.