În noaptea morții mele
doar norii vor picura
lacrimi de undeva de sus.
Stelele-mi vor șopti
cântece solemne și triste,
luna va spune povestea
creării Infinitului
și soarele va străluci-n apus,
luminând cealaltă lume.
Nu se va ridica-n cer
nici un plânset,
ci-amarnic vor cădea
petale de foc și ploaie,
unind marea cu cerul,
pământul cu bolțile
viselor mele. Nimic nu va mai fi la fel
în întunericul umbrei...

Restul e poveste,
cenușă aruncată-n vântul
ce jalnic poartă suflete către neant...