Sunt viu.

Mă las mâncat de ciori -
mă doare-n cot…
Vezi tu, în general ignoranța te face să te simți
sătul, dar eu mă simt pustiu.

Ohooooooo,
și nici DORINÞA nu mă mai suportă.
Ca un soldat, mă-ntind pe visul de carton,
îmi scot bricheta; morții urlă pe sub păpădii :
« ieșiți, bă, ăst’-a dat foc la lumină! »

*

Multicolore și fade sunt dorurile de copil.
Deci… iată cum e viața fără salivă
fără urme de dinți pe umăr fără
prăpastia mea plină de flori.
E ca și cum ai spune
« bă, fraiere, știi bine…
subtilitatea pasiunii nici nu există de fapt! »; Dar

hai,
Doamne, lasă zarurile jos acum și
ridică-ți ochii spre mine.
Nu te implor;
iți ordon.


DS