Sunt zile când n-am chef de nici o treabă
Și gândul zboară numai îndărăt
Peste întinderi albe de omăt
De unde nu vreau să mă-ntorc în grabă

De mine nimeni peste gard nu-ntreabă
De trai ușor sau greu daca mă-mbăt,
Dacă petrec sau dacă mă desfăt
Sau dacă-mi atârn ștreangul de vreo scoabă;

Mi-au prins încheieturile rugină
Picioarele-mi sunt grele cum e plumbul
De parcă m-aș rostogoli ca bumbul
Și-aștept (de unde?) ajutor să-mi vină
Dar nu mă las, nici vreau să-ngenunchez
Cât mai am un suflet și un crez!