...cu pasul mândru
cu fața-n sus,parcă ducem cerul la nori,
plecăm,
parcă scoatem noi singuri soarele din zori,
plecăm,
mândri că ducem pene
la aripi ce schelete ne-așteaptă,
mereu călcând semnul ce
doar pășit nu ne latră...
Plecăm,
deși în gura visului pe jumătate,visăm
cu pielea rămasă,

cu ultimele frunze netomnate,tomnăm
în iarna-mireasă.