un lucru e simplu, am nevoie de jumătatea distanței dintre new york și dublin pentru a spune
cum ajungi în rai sau la pasteur laboratories
ca o maimuță care nu datorează nimic unei păpuși din cârpe
doar creează o dependență de efedrină într-un plămân și starea de surescitare e comparabilă cu o bunică în care ai investit
o copilărie moartă ca toanta, dar seriozitatea terorii
se dejoacă de la prima gură de aer pe care o iei după cezariană


am o perucă, mă ajută să prind crabi în ea
crabi de new jersey
când mi se face frică de sinucidere
de rețelele mafiote
care pândesc în orașe necunoscute, de ariel și de șeitan
de asigurările pe viață de la țiriac bank, ehei
îmi dau capul unei tinere ugandeze să-l șuvițeze
prind cleștii crabilor
de fiecare șuviță și în acest confortabil ice-t skin
pot trece de orice casting, de orice grup de lilieci
care părăsesc umbra turnurilor gemene în căutarea hranei


așa se ajunge în rai, drumul până la pasteur
ți-l poate arăta sabato
după asasinarea lui che guevara, cine știe ce-l apucă
și moare mâine, se duce după tot șirul de orbi
care n-au mai suportat să citească întunericul din globul ocular
și nici tartinele cu unt, cașcaval și file de pui


trebuie să nu mă gândesc la mine deloc, sunt prima maimuță
ajunsă în rai, raiul acesta dintre voi și ea, altă primă maimuță
de după colțul unei clădiri din piața charles de gaulle
vine și-mi prinde limba cu dinții și trage, trage, trage până când
limba e o scară atât de lungă încât oricine poate ajunge în rai