Piatra filozofală

Sub soarele amiezii
caut avid piatra filozofală,
încercând să-mi spun că exist și deci cuget.
La ce-mi ajută atunci cugetul,
când lipsa înțelepciunii
îmi sărăcește ființa
și-așa prea mult săracă?
De-o găsesc...pe ea... piatra,
o dau de toți pereții,
să sfarm odata mitul.
Filozofia e în fiecare.
N-o căuta în piatra din cărare.