Ce mult aș vrea să prinzi singur de veste
că m-am întors la tine de departe,
că n-am vrut să te pierd ci doar deoparte,
te-am așezat în rânduri de poveste.

Tăcut, în taină, blânda dimineață
să ne găsească-n strai de poezie;
și ziua-ntreagă care va să vie,
să ne sărute pentru-ntreaga viață.

Să ne topim în leagăn de mistere,
iubirea peste noi încet să cadă,
să cucerim seninul de baladă,
furtuna crudă să ne dea putere;

Și ce-aș mai vrea? risipa tinereții,
uimirea cumpenii de la fântână...
și noi, pe-același drum, mână în mână,
căutând sfios eternitatea vieții.