În ochiul lui bachus se-oglindă-mi privirea.
E zarea strivită de pași fără somn.
Biserici apoase-și conjugă psaltirea
Și zidul l-e-ncins cu piele de om.
`și-nchină lui bachus, regi, stăpânirea
Dar mulți își păstrează jindul spre Domn.

În ochiul lui bachus se-oglidă-mi privirea.

E zarea strivită de pași fără somn,
Regatul lui bachus lărgind amăgirea-i.
În colțul privirii, femeie,-mi trăiai
Din vraja lumească, vorbindu-mi de Om,
Păcatul căindu-ți, prin ce acești ani
În ochiul lui bachus se-oglindă-mi privirea.