Filozofia-i de-o viață era
capul plecat pe ore târzii
gura mulată pe buze neciobite încă
diferența dintre avans și lichidare ca timp
drumul spre casă pe care oricum îl știa cu ochii închiși
muierea care părea că-l înțelege de fiecare dată
copiii carora le pronunța numele din când în când
și poreclele prietenilor.....
În rest, ce să spun despre el?!
A murit subit....
într-o știre șoptită pe înserate de barman
își zdrobise capul de-o piatră
într-o căzătură de pe bicicleta.
Aaaa...
am uitat să vă spun
avea bicicletă.
E seară
și lumea parcă se suge de piept înauntru-i.