Cui dai buzele-ți de miere?
Și privirea de fecioară,
De ce zâmbetul iți piere?
Și mă minți a doua oară…

Cui dai inima iubito?
Și-amintirile cu noi
Cui dai lacrimile calde,
Și iubirea mea de soi.

Cum te pierzi in amagire
Și tentațiile-s dulci,
Nu e loc de prea-mărire
Încotro vrei să apuci?

N-asculta ce zice lumea,
În vultoarea-i însemnată,
Te momesc precum sirena
Mării cea învolburată.

Ai grijă prietenia
Să o cerni cu sită deasă,
Caci rămane doar neghina
Inima-mi n-ar sa te lasă

Aminteste-ți de-un copil
Ce iubea cu patima aleasă
Aminteste-ți de-un bătrân
N-a uitat iubirea noastră.


Cristian Gabriel Voicu