despre unele dimineți se spune că au destinația necunoscută
o voluptate rară le traversează
în lungul zilei degeaba le strigi pe numele tău sau le cauți
în oglinda cu ramă ovală

Mutti
casa nu avea scară interioară era o casă a nimănui și a tuturor
acolo veneau câteodată sărbători fastuoase trase de cai negri
prin ceața densă de la marginea lumii
le plăteam cinstit și le îngropam apoi adânc în pământuri
ar fi trebuit să cântăm despre zăpezile uriașe care strălucesc noaptea
și se văd doar de la ferestrele cu vedere spre nord
despre rusalca pe care am așteptat-o atât și când a venit am aruncat-o
peste zidul nostru cel de toate zilele
ar fi trebuit să fierbem în ibrice ultimul zaț al nopții desuete dar tandre
care ne-a luat de mână și ne-a dus prea departe
ca să ne mai putem întoarce iar în aura noastră de zei călători

Mutti
înfloresc mahalalele saltimbancii și proștii
de turtă dulce cu anason este seara și zornăie geamparale prin decoruri de fum
o mai gingașă fiară nu putea să ne sfâșie beregata o mai perfectă lumină
chiar nu putea să ne fie aproape
vin dimineți cum ți-am spus vin precum caii neîmblânziți niciodată
vin înarmate până în dinți cu renunțările noastre cu sufletul nostru
adiind prin lume stingher
vin și nu mai pleacă de la noi
stau lângă ușă
așteaptă
pândesc

Mutti
versul e otravă
nu bea din paharul acesta


ascultă poezia în lectura autoarei