E un om silurian
în fața gurii
întunericului.
Din viață în viață
tot învîrte
la roata Pămîntului
să-i deschidă adîncul
fără arc de Cer.
Cum să-l las !-
cum să-l las
mereu înghițit, Doamne?
Mai bine
topesc un astru
să-i îmbrac ochii.
Mai bine
stîrnesc Focul Duhului
să-l împac cu Lumina.