E magica ora
Ultrasonoră...
Acum cad la învoială
cu îndoiala
cu nesiguranța, neșansa
și speranța...
Număr cu sfială și teamă
decibelii
rebelii
vestitorii
contradictorii
răsfrânți de aramă.
Scrutez hățișul
cristalin
de-a curmezișul,
întrebându-mă
dacă
nu sunt un barbar străin
care atacă,
zdrobind, poate,
un clopot
ce nu va mai bate,
o statuie
ce nu se va mai naște,
vraja unui amurg
de toamnă
ce nu-l voi recunoaște ?