Făr’ de lege eu sunt mort
Și nu pot să accept aceasta.
Am capul spart pus pe suport,
La bioloaga ce m-a picat năpasta.

Căci jur să-i cânt de data asta,
Din mandolinele stricate toate,
Doar cântece cântate-odat’ de tata,
Șoptite la urechi de fufe dezertate.

Mi-a luat și mi-a sucit ce-aveam
Și ce-am avut odată bun.
Un suflet plin de aripi cu care eu zburam,
Acum ce sunt să urlu ca un biet nebun.

Cu șoapta crasă m-a atins firește,
Þinându-mi capul, ea se fericește.