trage fermoarul la ochi
după ce ies eu cu pielea înainte

plouă cu vârfuri
tâmpla îmi crește ascuțit
pierdem sânge

îmbraci o dimineață
cu decolteul ridicat
ne naștem goi imaculați

îmi ceri mult îți dau aripi

îmi ceri tot îți dau glezne

ne desenează încet
degetele noastre
cearceafuri

ferestrele le usucă
soarele le întinde peste zi
poate așa ne vom mirosi continuu
până la următoarea gripă

vrei să îmi pictezi pe omoplat
carne de înger sau alb
îmblânzești
aripa mea
cântând din părul tău
cogulat de pieptene
o chitară

mă culegi repede
și mă ascunzi
în umărul tău gol

prea aproape de carnea mea