Pat de sticlă,
mări încețoșate
rup furtuna
viselor
ce demon
te socot...

Așternuturi ard
clipele...
promise spre
eternitate,
albastră viziune
a momentelor
ce-ar fi putut să fie...

Într-o pană de corb!

Ascunde-mă
undeva,
unde să mă pot
pierde-n privirea ta.
Alungă
distanța
unor buze
ce nu știu decât
a se căuta...

între cimitire!