Pămînt ț-o trăbuit.


Uica Ghiță a lu Pisat,
S-o ghingit măi dă cu sară,
„cucuruzu-i dă săpat,
Să năimesc oamenii iară.

Bace-n poartă la Mărconi,
Dîn voreț strîgă Ilie,
Care-i baiu mă veșine,
Dă baț în poartă la minie.

Io ce rog dacă să poace,
Că nu-i vreme d-amânat,
Pîntru nișcie lei nepoacie,
Cucuruz am dă săpat.

Nu pot,Uico,că dăsară,
Mi-s cemat la un chef mare,
Șî după cum mă cunosc,
Mîne nu stau pră pișioare.

Alt veșin șî altă ușă,
Ghiță bace,apoi sună,
Gazda iasă „tăbărită”,
Rîgîind miros dă prună.

Care-i baiu mă veșine,
Dă mă scoli la oara asta,
Am crezut că prăstă sat,
O dat Dumnedzău năpasta.

Nu veșine rogucie,
Mîne am vrut să fac clacă,
Cucurudzu-i dă săpat,
Șî muierea mi-i beceagă.

Vrei ca mîne să m-aziuț,
Că dători nu ț-oi rămîne,
Nu veșine,nu pot zău,
Că mi-i rău d-atîta,, prune”.


Mă socot c-ar fi măi bine,
Să mă duc la al sărac,
Pîntru bani musai să vină.
Șî îi dau șî dă mâncat.


În ocheț dă la fereastră,
Bace Ghiță cu pucere,
Șî apoi să sococieșce,
“Îl cem cu tot cu muiere.”

Prîn ochețu-ntunecat,
Fața slabă a lu Văsîle,
Îi răspunge înfundat,
Parcă n-o mîncat dă zîle.


Dacă vrei să vin la sapă,
Șî să-aduc ș-a me muiere,
Adănie o țără apă,…
Ori măi bine adă bere.

¤ ¤
¤

Dă la sapă să întoarșie,
Cu un mers ca dă olog,
Ghiță năcăjît socoace,
“Io la anu-l las pîrlog!”.