Sufar de frunze,
Si oricat m-as spala pe par,
Boala aceasta vegetala nu-mi da pace
Si nu mai pleaca.
Uneori mai trece cate o frunza
Prin fata ochilor mei calzi
Topindu-se usor ca intr-un preludiu
Si anuntand caderea cortinei.

Sufar de frunze
Si oricat m-as spala pe par
Boala aceasta vegetala nu-mi da pace
Si nu mai pleaca.
Din cand in cand ploaia imi curge prin crestet
Creionandu-ma asemeni unui burlan viu
Rece, din ce in ce mai rece,
Tradandu-mi sangele albastru
De safir.

Sufar de frunze,
Si oricat m-as spala pe par,
Boala aceasta vegetala nu-mi da pace
Si nu mai pleaca.
Apoi,
Din ce in ce mai des,
Poverile cetii albastre ma cuprind,
Si maini invizibile imi ating sanii de gheata,
Tatuandu-mi profund primele nervuri,
Si primele semne din alta viata.

Da.

Sunt mult mai frumoasa acum.