Cândva stăteam în carcasă,
suspendat la-nălțime de masă
si adunam oxigen salubru
furtuni adunam, lugubru,
dar vântul plecase spre noapte
fugind de blocurile coapte;

deschide, mama, fereastra
pe furtună, în seara asta,
să simt acest nerv urias
și fulgerul peste oraș...

Dar vântul fugea înainte;
mamă, să știi, am fost cuminte...