Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Nu mai are răbdare.

Cu ochii sluțiți
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiți;
Niște umbre de altul!

Nimic nu ne-atinge
Și-ntoarcem privirea
Când o viață se stinge
Noi visând nemurirea

Prea multe orgolii
Pentr-o viață de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...

Și nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!

Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Omenia dispare.