și pentru că erai
și eu știam fără-ntrebări
te-am lăsat să pleci
cu aripi mari
prea mari pentru aproape
îmi spun că numai zborul te cunoaște
dar mint
mi-e dor fără răspuns
o spun doar azi – mi-e dor
poate un mâine
te va aduce peste cerul meu
și-atunci voi crește ramuri
până la tine
și îți voi legăna odihna
voi împărți cu tine vântul cerul
vom asculta cum arde seva
cum picură cenușa de pe aripi
cum crește-n mine zborul
și aripile tale dau în rod

ne vom preface într-o
ființă stranie necăutată
de vreun cuvânt să ne numescă