Altarul meu

Când teii-n mai vor înflori din nou
Și eu voi fi plecat,
Să-ți amintești c-am fost iubitul tău,
Că te-am iubit curat.

M-am dăruit, femeie, ție.
Altar de fericire.
Erai, femeie, apa vie.
Erai o mânăstire.

Intram smerit în taina sufletului tău
Câtă bucurie!
Când vedeam că sunt acolo numai eu
Și nimeni nu mai știe.

Nimic n-a-ntrerupt această fericite
Până-ntr-o zi
Când ispita ți-a pătruns în suflet
Tu m-ai înlăturat.

Când teii-n mai vor înflori din nou,
Să-ți amintești c-ai fost altarul meu.